Fuzbal, mititei si probleme matematice

N-am mai scris de mult si nu sunt profet mayas sa spun cand voi scrie din nou. De ce?
In primul rand e lipsa de inspiratie combinata cu prea multa munca pentru BAC si alte treburi necesare (privit epic pe geam, ros unghii si jucat solitaire). Da, Theo, stiu ca am restanta o leapsa, n-am uitat (desi incerc, pen'ca ma roade ca n-am timp). Noroc cu desenele CeluilaltEu caci altfel se asternea praful peste peştiocul asta mov.

Sa incepem cu niste sport. Saptamana asta Romania a socat Europa, FIFA si toate ziarele si site-urile de specialitate. Da! Ne facem simtita prezenta! Romanii au fost in sfarsit aclamati!... Din pacate de suporterii adversi.. echipele noastre pierzand aproape toate la scor, iar fanii timisoreni aruncand cu torte sub ochii lui Platini. Ce vroiati? Sa trecem neobservati? Sa luam 3-4 goluri si gata, sa ne intoarcem la mamaliguta si sarmalute? Nu domne', la noi nu se procedeaza ase. Aici, in spatiul carpato-danubiano-pontic. avem 3 reguli:
1) daca echipa pierde, joaca slab, nu se deosebeste de copiii din curtea scolii decat prin freze si tatuaje, atunci se arunca cu torte pe teren, se rup scaune si se da cu brichete dupa arbitru in speranta ca meciul se opreste si se castiga la masa verde (daca sunt in deplasare), iar daca nu, macar sa aparem frate la stiri, sa-i zicem lu' ala micu "Uite, fiule, tipu ala cu ciorap pe cap batut de 3 jandarmi e taticu!".
2) Daca echipa joaca prost dar totusi castiga, se scandeaza injurii la adresa patronului si a legendelor.
3) Daca echipa joaca bine si castiga, atunci se schimba de pe Eurosport pe gsp, ca acolo-i fotbalul romanesc.

Acum ca ne-am incalzit, sa trecem la politica. (Da, Theo, si politica trebe!). Am aflat recent, adica mai bine zis am descoperit, 3 sustinatori ai lui Base din cercul meu de prieteni. Iata cum a decurs conversatia:
Pe cine votati? -- Pe Base.
! De ce Base? -- Pai, care altul?
!! Daca nimeni nu-ti place, atunci nu vota -- Da-mi place de Base, ca-i... uman, e din popor.
!!! Adica face femeile "tiganci imputite" ? -- Aia a fost o greseala, toti gresim.
!!!! Mie mi se pare ca numa 'greseli' face. De Udrea iti place? -- Nu.
!!!!! Atunci ce parere ai de faptul ca dragul tau Base a pus-o ministru? -- ...
!!!!!! De Ridzi iti place? -- Nu.
!!!!!!! Si pe ea a pus-o ministru. -- ...
!!!!!!!! Da ca fiica-sa a ajuns europarlamentar si ca frate-su ii traficant de arme ce zici? -- ...
!!!!!!!!! Zi-mi ceva bun din mandatul lui -- Hm, ma voi gandi si te anunt!
Observati cum imi crestea pulsul.
Ei bine, astept cu nerabdare ziua in care mi se va spune acel ceva 'bun' facut de presedinte in mandatul lui de 5 ani. Parca si vad cum salveaza zilele astea o pisicuta din copac si prietenii vor veni la mine "Na! Uuuuiiiteeee! Omul are suflet! Are inima! Tuuuu esti o japita oarba care nu vede lucrul asta! Tuuu esti influentat de antene si de Badea si de Gadea! Coruptule!"
... Ok.

Si acum inapoi la sport caci parca-i mai vesel. Patronul Universitatii Craiova (nume de cod Mititelu [de la mititei{mici}]) sare la gatul selectionerului pentru convocarile proaste, considerate mafiote. Acesta il acuza pe Razvan ca nu a chemat oameni din echipa sa la nationala.
Da, daca Craiova ar fi printre primele echipe, cu jucatori in mare forma, spulberand prin jocul frumos si dominant, da, probabil ar fi chemati cativa jucatori. Dar Craiova e departe de forma dorita: abia locul 12. Daca mititica asta ar fi fost vreun mare fotbalist, vreo legenda ca Hagi, probabil ar fi avut dreptul 'sa-si spuna opinia intr-un mod civilizat'. Din pacate (sau fericire), e doar afacerist -- si nici p-aia nu o face bine, ca-i in faliment. Deci practic nu-i prea iese nimic, bine ca are tupeu sa urle la Lucescu jr care, sper, nu-si va obosi spatele aplecandu-se intratat incat sa-i raspunda unui vierme de balta.

Si acum inapoi la politica, ca asa imi place mie, dezordonat.
Va propun un joc. 1+2+3+...+n = basescu presedinte din nou.
n= numarul de guverne cazute, ministrii schimbati, autocare inchiriate, etc. Cine gaseste n-ul primul primeste un tricou editie limitata cu
"Foaie verde bob de roua
Mi se rupe mie-n doua
Ca-i mai rau ca-n 89" (de aici).

Si cam atat, e timpul sa joc solitaire toata sambata seara.

Desene

Desene de CelalaltEu.
Click pentru zoom

To be or not to be

Care este sensul existentei? De ce traim noi pe acest pamant ? Pentru a putea raspunde la intrebare, trebuie mai intai sa raspundem la : ce este omul ?

Din punctul de vedere al unor mari filozofi, omul este : o fiinta sociala, o trestie ganditoare, o fiinta culturala, etc. Ei au afirmat ca omul are o datorie morala fata de sine de a gandi, de a crea si de a-si depasi conditia. Fiind singura fiinta capabila sa rationeze, scopul omului in viata este de a se folosi de acest ‘talent’ innascut cat mai bine. Din pacate, toate aceste afirmatii faurite de marii ganditori au fost combatute, au fost catalogate ca fiind false sau incomplete de catre alti filozofi care le-au urmat. Adica sunt adevarate ...si nu prea. Omul trebuie sa gandeasca, sa creeze, insa nu putem spune cu siguranta ca acesta ar fi scopul suprem al existentei noastre.

Din punct de vedere religios, omul este creatia lui Dumnezeu si are o datorie morala fata de Acesta de a trai ‘cuviincios’ si de a avea credinta in El, pentru a fi primit in Rai, unde il asteapta o eternitate lipsita de griji. Prin definitie, credinta este actiunea de a crede in adevarul unui lucru, convingere absoluta, certitudine. Dar credinta in ceva a carui existenta nu poate fi dovedita este imposibila, pentru unii (Biblia, singura ‘dovada’ ca exista o forta mai presus de noi, a fost scrisa tot de oameni, acum foarte, foarte mult timp, iar dupa parerea mea nu poate fi folosita ca argument). Deci sa credem ca singurul nostru scop in viata este sa-L slujim cat mai bine pe El si astfel vom fi rasplatiti cu o vesnicie luminoasa este un raspuns, dar nu e multumitor (pentru mine), desi nu ma costa nimic sa cred in el.

A mai ramas un singur punct de vedere din care s-ar putea raspunde la intrebarea ce este omul. Daca pana acum am vorbit de lucruri abstracte, de lucruri care nu fac parte din sfera tangibilului, acum vom trece in sfarsit la ceva palpabil.

Omul este o fiinta, la fel ca toate celalalte fiinte, alcatuit din organe, tesuturi, celule, etc. El se supune legilor cosmice ale fizicii. Daca se arunca in cap, si-l sparge. Daca nu respira, nu se oxigeneaza corpul... si moare. Omul se raporteaza, practic, la elementele care il alcatuiesc: atomii. In urma cu miliarde de ani, acestia s-au ‘hotarat’ sa se uneasca si dea nastere unor specii de viata avansate. Desigur, omul a intrat pe scena mai tarziu, dar pana atunci au avut loc milioane de schimbari din care au aparut o multime de specii, una mai complexa ca alta.

Pana in momentul de fata, omul nu este doar cea mai complexa fiinta vie, ci si cea mai capabila, totul datorita evolutiei atomilor. Cine a determinat aceasta evolutie? De ce au ales acele particule ca lucrurile sa fie asa? Copacii puteau fi rosii, ploaia acida, iar omul putea avea tentacule... dar nu! Pentru ca ele au ‘hotarat’ altfel. Fizica cuantica se ocupa cu studiul particulelor care, aparent, au o gandire proprie. (singura explicatie a comportamentului lor in anumite experimente). Cum inca nu avem toate raspunsurile, nu ne putem intreba decat...

De ce? Care este scopul LOR, al NOSTRU? Catre ce ne indreptam? O batalie intergalactica cu omuleti verzi? Un holocaust sfasietor care va eradica totul? O continua evolutie pana la capatul timpului?

Desigur... putem crede orbeste in forte divine si sa lasam balta aceste cercetari si intrebari care nu fac altceva decat ‘sa zguduie credinta populatiei’. Putem sa continuam sa ne traim vietile linistiti, timp de 60-80 de ani si sa ‘gasim fericirea’, caci aceasta este scopul existentei noastre scurte, sustin unii.

Sau ne putem unii mintile rezultate din multe miliarde de ani de evolutie si sa continuam sa cautam raspunsuri, sa continuam sa intelegem particulele care ne formeaza si care, aparent, ghideaza Universul si poate, intr-un final, vom putea raspunde la eterna intrebare : Care este scopul nostru?

Tu esti!

Am fost invitat la un mic joc de catre theo, o leapsa printre blogari (ce sa facem si noi?...).

1. Ce vârstă ţi-ai da dacă nu ai şti câţi ani ai?
- 112. Si as vrea ca ziua sa-mi fie pe 29 februarie.

2. Ce e mai rău: să eşuezi sau să nu încerci?
- sa incerci sa esuezi eu zic ca-i cel mai rau.

3. Dacă viaţa e atât de scurtă, de ce facem multe lucruri care nu ne plac?
- de frica.

4. Când ţi se pare că s-a vorbit şi s-a făcut totul, ţi se pare că ai vorbit mai mult decât ai făcut?
- ma ameteste intrebarea asta. Pas.

5. Dacă moneda naţională ar fi fericirea, cât de bogat ai fi?
- un milionar cel putin, dar apoi as fi luat in vizor de presa de scandal si m-as deprima, devenind din nou sarac. Dar fiind sarac, as fi lasat in pace de lume si as deveni fericit din nou si automat bogat... si ciclul se repeta.

6. Care este lucrul pe care ai vrea să îl vezi cel mai mult schimbat la oameni?
- prostia si rautatea.

7. Faci ceea ce ai visat că faci, sau faci ceea ce faci pentru că împrejurările te-au adus aici?
- fac ca sa pot visa in continuare.

8. Dacă media de viaţă ar fi de doar 40 de ani, ţi-ai trăi viaţa diferit?
- daca si cu parca se plimbau intr-o barca...

9. Eşti mai preocupat să faci lucrurile cum trebuie sau lucrurile care trebuie?
- in general.. fac ce trebuie, cand trebuie, cum trebuie!

10. Dacă ar fi să oferi un singur sfat unui copil despre viaţă, care ar fi acela?
- sa nu manance zapada galbena.

11. Ce ai prefera să fii: un geniu stresat sau un prost fericit?
- eu nu prefer, eu sunt una.

12. Ce-ai alege între amintirile pe care le ai până acum sau a fi incapabil să mai ai amintiri de acum înainte?
- as alege varianta C. Cum, nu e o varianta C? Pai ce intrebare-i asta fara varianta C?

13. Îţi mai aduci aminte de momentul acela de acum 5 ani când erai extrem de nervos şi nefericit?
- acuma, dupa ce-am spus mai sus ca-s fericit si diliu, vrei sa-mi strofoc neuronul sa-mi aduc aminte de ceva trist?

14. Care este cea mai frumoasă amintire de-a ta din copilărie?
- cand m-a fugarit un cocos :)

15. Dacă ai câştiga un milion de dolari, ai renunţa la ceea ce faci acum?
- nu, dar mi-as construi in secret o armata de struti cu care as cuceri lumea.

16. Când a fost ultima oară când ţi-ai auzit sunetul propriei respiraţii?
- ce intrebare sinistra e asta?

17. Care e lucrul pe care ţi l-ai dorit întotdeauna să îl faci şi încă nu l-ai făcut? Ce te opreşte?
- sa zbor. gravitatia.

18. Care e lucrul pe care îl faci mai bine decât toţi ceilalţi pe care îi cunoşti?
- nimic :) is cate putin din toate.

Acum ar trebui sa dau mai departe? No bene... NA, Mark si Alandala!

Nobel mai putin nobil

Zilele acestea se decerneaza premiile Nobel. S-au dat la medicina, fizica, chimie, literatura (unde se afla intens mediatizata Hertha Muller) si pace (unde, surprinzator, se afla Obama).

Pentru toti cei care n-au ce face si ce scrie (prin ziare), Hertha Muller e de nationalitate germana, nu conteaza ca s-a nascut prin Banat daca mai apoi, ingrozita, a fugit in '87 si nu a mai pus piciorul pe minunatul land of choice.

O informatie interesanta publicata de Fox news: nominalizariile pentru premiul nobel sunt trimise pana pe 1 februarie. Apoi urmeaza selectia, dezbaterea, votarea, etc. Pe 1 feb Obama era presedinte de doar 12 zile... si unii inca mai cred ca nobelul nu este politic.

Pe o tenta mai vesela, un tanar de 21 de ani din Anglia este multimilionar (in lire!) dupa ce a creat un joc online numit Torn, bazat pe criminalitate. Lunar, primeste de la utilizatori aprox. 50.000 lire (n-am rabdare sa caut semnul). Tanarul spune cum toata viata parintii, prietenii si colegii ii spuneau ca sta prea mult in fata calculatorului. El nu a ascuns niciodata faptul ca ar fi un 'tocilar'. Omul si-a abandonat studiile pentru a avea timp sa lucreze la joc. Oare cum e sa ai toata viata inainte si toate posibilitatile financiare?

PS: Basescu ne arata latura sa creativa in speranta ca mai prinde 5 ani. Speranta moare ultima.

Doar o insula

Statea intr-un compartiment de tren, doar el si inca un pasager imbracat cu o jacheta de piele neagra, ochelari de soare si basca de baseball. Respectivul tinea un numar vechi a ziarului Gandul in maini.

Era nervos. Trebuise sa plece in graba asa ca nu-si putuse rezerva un loc la clasa I, fiind nevoit sa calatoreasca in mizerie alaturi de oamenii de rand (da, era un arogant si un extravagant, stia dar ii pasa prea putin). Plecase cu o zi inainte din Deva spre Craiova, la nunta fratelui sau. Cum ajunsese fusese rugat sa le fie nas. Acest lucru, aceasta implicare in viata oamenilor atinsese o coarda sensibila. Incepuse sa tipe, sa sparga sticle de vin scump si pusese in pericol chiar si tortul cu patru etaje (care, dupa parerea lui, era oribil). Intr-un final mai mult sa mai putin trist, fusese luat pe sus si aruncat in strada si avertizat sa nu mai puna piciorul vreodata in Craiova. Intrase tunand in gara si iesise fulgerand cand afla ca toate locurile la clasa I fusesera luate.

Si iata-l acum, intr-un compartiment imbacsit alaturi de un necunoscut imbracat cel putin ciudat pentru o zi de vara. Arunca o privire lunga pe geam, de fapt incerca pentru ca sticla era atat de murdara de parca intentionat cineva aruncase o galeata cu moloz pe ea, chicotind malefic. Era foarte cald si gandul ii zbura la cele 2 beri din bagaj cu care se alesese de la nunta. Sa deschida una ? Atunci ar fi trebuit sa-i ofere si tipului de langa... mai bine nu. Nu avea chef de conversatie.

Il chema Liviu, avea 26 de ani si era, dupa standardele multora, un intretinut. Tatal sau ii lasase o avere incredibila, el nefiind nevoit sa transpire vreodata pentru un ban. Avea un apartament frumos in Deva, avea abonament la piscina, la sala, mergea saptamanal in drumetii prin Valea Jiului, mai mereu era ocupat cu ceva. Nu isi putea da seama cum isi faceau oamenii timp sa mai si munceasca. Nefiind obligat sa se integreze in societate la fel ca ceilalti, devenise oarecum singuratic ; isi indepartase majoritatea prietenilor, nu avusese vreo relatie de lunga durata, iar familia si-o vedea doar de Craciun. Desigur, dupa incidentul de la nunta vizitele spre Craiova aveau sa se imputineze. Nu ii placea sa se implice, sa se bage in vietile oamenilor ; de aceea reactionase atat de violent cand i se propusese sa fie nas. El era de parere ca o persoana e ca o insula intr-un ocean mare. Singuratica, fara sa aiba nevoie de altcineva pentru a exista. Asa incerca si el sa-si traiasca viata, ca o insula. Nu era o problema psihologica care ar fi necesitat ore intregi de sezut pe canapeaua unui psiholog scump pentru a fi vindecata. Era doar un mod de viata si lui ii placea.

“Omul e ca o insula, nu are nevoie de nimeni pentru a a trai. Asa-i batrane?” isi spuse in gand, adresandu-se barbatului cu sapca de baseball.
Uitandu-se mai atent, observa ca tipul statea foarte cuminte. Pieptul nu i se misca si se uita la aceeasi pagina din ziar de cand venise.
-Buna ziua, incerca Liviu sa-i atraga atentia omului. Acesta nu schita vreun gest ca l-ar fi auzit. Nici macar o tresarire. Liviu se apleca putin si repeta, mai tare de data asta.
-Buna ! Sunteti bine ?
Nici o reactie. Contrariat si putin agitat, Liviu se ridica si puse mana pe omul cu sapca de baseball. Atingerea era rece, glaciala. Ii dadu jos ochelarii, iar privirea fixa, lipsita de viata fu de ajuns pentru a-l convinge pe Liviu ca omul era mort. Se trase inapoi, inima bubuindu-i in piept. Nu putea sti de cat timp se afla cadavrul acolo fara ca nimeni sa-l observe. Omul murise intr-un tren infect, singur, fara familie sau prieteni. Murise ca o insula singuratica, inconjurata de mii si mii de km de ape. Murise fara sa aiba nevoie de nimeni. Doar o insula.

Dai cu sarmaua!

"Comă alcoolică şi focuri de armă, la Festivalul Sarmalelor" - libertatea.ro

Cum asa ceva? Ei bine, in judetul Harghita, la un festival (faptul ca-i al sarmalelor face totul si mai superb) oamenii au cam exagerat cu alcoolul, unii dintre ei intrand in coma; dar asta nu i-a oprit pe cei inca bipezi sa urce la volan, politistii fiind nevoiti sa traga focuri de arma pentru a-i opri;

De fapt noua romanilor nu ne prea pasa ce se sarbatoreste. Poate fi si ziua clostii fara pene sau a gusterului balos, atata timp cat se poate spune "No, Marie, scoate ţuica ca-i sarbatoare!".

Asa ca, mai usor cu mirarea - daca este. Era de asteptat ca dupa o sarma si-o hora sa se bage pe gat apa de foc in cantitati cosmice.

PS: Am gasit titlul pe un alt blog si mi s-a parut...foarte pitong. Nu citesc si nu-mi place libertatea. Si imi displace profund campania cu vedetele de la tv, dar despre asta la alt festival.

Bolt

-Stii cine e Bolt?
-Cum sa nu stiu.. e cainele ala din film! Ce mi-a placut de el..vai, era adorabil!!
-Da, asa e, dar atat? Alt Bolt nu stii?
-Mai e vreun cuţu?

Asa, de octombrie

Ministrii PSD si-au dat demisia... si ce daca? Cu ce ma afecteaza asta pe mine sau pe tine? In cateva luni vor avea loc alegerile si lucrurile se vor schimba... din nou. Insa nu si pentru noi.

Noi vom ramane cu aceleasi probleme cotidiene, cu aceeasi coruptie adanc inradacinata in madularul societatii, cu semidoctii ridicati in slavi de media si cu popandaii care se cred semi-zei pe bloguri si in general pe internet.

Dar noi sa fim mandri ca suntem romani!

PS: Ca o alta ordine de idei:

Du café amer

Statea rezemat de un spatar destul de incomfortabil, la o masa din centrul orasului. Cafeneaua se numea “Le café heureux” – habar n-avea ce inseamna, intotdeauna ii placuse mai mult engleza, poate fiindca toate jocurile video erau in engleza. Isi arunca privirea pe ceas – arata 2 fara 5 minute – era imposibil, ultima data cand se uita arata la fel si asta fusese cu cel putin 30 de minute in urma, cand ajunsese aici. Isi mijii ochii obositi si injectati – chiar ar trebui sa o lase mai moale cu ecranele – si observa ca nu i se mai misca secundarul ; il tapa usor cu degetul si reusi sa-l repuna in functiune – lucru inutil pana nu afla ora exacta ; era o chinezarie ieftina cumparata in graba, nu era bai daca murea. Isi muta privirea spre intrarea cafenelei si o vazu iesind : o blonda simpatica, de vreo 30 de ani, imbracata simplu. Se aseza pe scaunul din dreapta sa si-i zambi ;

-Scuza-ma, a fost putina coada, sper ca n-am stat prea mult?

-Nu, nu, stai linistita; zise el, zambind sarmant;

-Unde ramasesem ?

-Imi povesteai despre iarna aia, cand ati fost toti la munte ;

-A ! Da ! Eu cu prietenii si colegii din liceu am urcat de revelion la munte ; nu trebuie sa-ti mai spun ca a fost o nebunie totalaaaa ; toata ziua eram pe partie, fie cu schiuri fie cu punga – apropo, sa-ti dau un sfat : daca te dai cu punga sa porti NEAPARAT doua perechi de pantaloni, altfel o incurci rau de tot ! – asa, iar seara, desigur, o ceasca de ceai cald plus povesti spuse cu patura pe cap la lumina lanternei... Te grabesti ?

Intr-un moment de slabiciune aruncase o privire spre ceas, sa vada daca s-a oprit din nou ; nu se grabea, nu avea nimic de facut, fusese doar curios pentru o fractiune de secunda ;

-Nu, iarta-ma... mai devreme mi se oprise ceasul si vroiam sa vad daca inca merge. Si ce povesti spuneati sub paturi? zise iarasi, cu un zambest blajin ;

-Stii ceva ? Mi-am dat seama... de cand am venit am vorbit numai eu. Spune-mi si tu ceva despre tine, sa ajung sa te cunosc si eu mai bine, doar de asta am iesit la intalnire.

-Heh, ok, a... sa vedem ; zise in timp ce se aseza mai bine in scaun si mai sorbi putin din cafea ; Ma numesc Robert Ionescu, am 32 de ani, lucrez la...

-Ntz... nu mai, astea le stiu deja, mi le-ai spus pe net. Vreau sa stiu altceva, cine esti tu cu adevarat, ce te face pe tine... sa fii tu ?

-Pai... sunt o persoana calma, sunt foarte orgolios...

-Robert, de astea o sa-mi dau eu seama. Spune-mi o intamplare, spune-mi ce faci cu prietenii, spune-mi ce faci in timpul liber, asta vreau sa stiu... ce te defineste pe tine.

Robert o privi in ochi, deschise gura sa zica ceva insa cuvintele refuzau sa iasa. Isi derula intreaga viata in minte, cautand evenimente demne de filmele hollywood-iene, lucruri care s-o dea pe spate pe blondina asta frumusica din fata sa. In copilarie era destul de retras, nu avusese multi prieteni, prefera sa se uite la desene – de unde invatase si putina engleza – si sa citeasca ; fie enciclopedii fie carti sau benzi desenate ; la scoala nu se putea spune ca era ratatul clasei, dar nici o figura cunoscuta de prea multi ; era exact la mijloc ; avea un cerc restrans de amici cu care-si omora zilele, insa nu-si amintea de ceva traznit sau deosebit de frumos din acea perioada ; de fapt nu-si amintea prea multe nici din liceu - unde jocurile video erau la putere – sau din timpul facultatii, unde-si tocea coatele prin biblioteci si sali de cursuri, incercand sa obtina o bursa si sa-si castige singur painea, iar cand in sfarsit termina si cu aia, intra in rutina gri a zilelor lucratoare. Niciodata nu-si privise viata asa si cu siguranta niciodata nu se gandise ca va ramane mut, fara cuvinte. Lucra de 5 ani intr-o multinationala ca PR, iar zilnic turuia cel putin 15.000 de cuvinte intr-o maniera convingatoare, asa ca aceasta tacere prelunginta, rau prevestitoare, l-a luat prin surprindere.

-A... nu stiu ce sa spun, nu-mi vine nimic in minte acuma .

“Sau vreodata” isi zise in gand, convins de faptul ca nu va fi capabil sa-i zica vreodata o intamplare haioasa, demna de tinut minte sau ce face cu prietenii pe care abia-i vede, sau ca singurul sau hobby sunt jocurile video si cateodata, cand se ia curentul, mai citeste o carte. Acum ca realiza aceste lucruri, simti un fior rece pe sira spinarii, se simti mai viu decat o facuse in 32 de ani de viata. Insa trezirea brusca il bulversase, il lovi cu toata puterea in piept si-i lua rasuflarea ; se simtea descumpanit, trecuse prin viata parca grabit sa nu piarda autobuzul cu o destinatie incerta, dar oare ce este mai important decat viata insasi ? Practic, nu traise, ci plutise asa cum o face si o frunza pe un fluviu, pana cand, in fata ochilor caprui ai blondei, ajunsese la cascada.

Cuprins de emotii, o lacrima-si facu aparitia mai intai pe iris, apoi de pe obraz cazu pe ceva tare. Se uita in jos si vazu ceasul ; cu un deget curata cadranul si vazu ca arata ora 2 fix, iar secundarul se oprise din nou, de data aceasta, pentru totdeauna.